Marcajul turistic reprezintă un ansamblu de semne făcute pe copaci stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum sau traseu turistic.
Semnele de marcaj
Tipuri de marcaje
Sistemul national de marcare turistică a fost adoptat de România în 1945, în mod similar reglementărilor pe plan internațional și, include urmatoarele tipuri de marcaje:
În grup: au inițial un parcurs comun, după care semnele se ramifică succesiv pe diferite trasee
Centrifugale: au semne ce se despart chiar de la pornire pe trasee diferite
În circuit: au același punct de plecare și de sosire
Cu ax comun: au un traseu principal numit și magistrală - în general traseu de creastă - din care se ramifică sau către care se dirijează mai multe trasee secundare
Pentru trasee dus-întors
Convenții pentru semnele de marcaj
Sistemul de marcaj conține astfel de reguli, încât să standardizeze importanța traseului care a fost marcat cu semnul respectiv folosit.
Semnele de marcaj de încadrează într-un patrulater cu laturile de 16–20 cm.
Banda verticală pe fond alb - se folosește la traseele principale (numite și magistrale). În general acestea sunt - de principiu - trasee de creastă. Benzile de culoare necesită o lățime de 6 cm, iar cele de fond alb de 5 cm.
Crucea cu brațe egale pe fond alb - marchează traseele de legătură. Crucea de culoare trebuie să aibă cele doua benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de fond alb de 5 cm.
Triunghiul echilateral pe fond alb sau punctul într-un cerc pe fond alb - indică un traseu secundar.
