Tenor - puzzle-uri online

Tenorul este cea mai înaltă voce bărbătească, sau și cântărețul cu o astfel de voce.

Etimologic, numele de „tenor” provine din latinescul "tenere", care se traduce cu „a ține”. În perioada medievală și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. Tenorul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană.

Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină.

Generalități

O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do din octava mică și merge până în La din octava I în muzica corală, sau până în Do2 (tenor C, tenor high C) în muzica de operă.

Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristică definitorie a vocii de tenor. Un rol important în stabilirea tipului de voce la un tânăr cântăreț îl are timbrul vocal, precum și pasajul, sau punctul de tranziție (passaggio). La bază trebuie să stea și țesătura tânărului cântăreț, adică porțiunea de note unde acesta se simte cel mai bine și unde timbrul este de cea mai bună calitate.