Sticlele sunt solide amorfe, necristaline, adesea transparente, care au aplicații practice, tehnologice și decorative diverse (sticlă de geam, sticlărie de masă, optoelectronică etc.). Cel mai cunoscut tip de sticlă (precum și cel mai vechi) este „sticla de siliciu”, având la bază dioxidul de siliciu, constituentul primar al nisipului. Dintre multele tipuri de sticlă existente, sticla de geam este cea mai cunoscută. Acesta este fabricată din circa 75% dioxid de siliciu (SiO2), oxid de sodiu (Na2O) obținut in situ prin descompunerea carbonatului de sodiu (Na2CO3), oxid de calciu (CaO), precum și alți câțiva aditivi minori.
Generalități
Sticlele sunt materiale amorfe (necristalizate), cu rezistență mecanică și duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se comportă ca lichidele subrăcite cu vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin încălzire se înmoaie treptat, până la lichefiere, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare.
Sticlele se obțin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestecformat din nisip de cuarț, piatră de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) și materiale auxiliare.
Proprietățile fizice ale sticlelor sunt determinate de compoziția lor.
