Prin nisip se înțelege o rocă sedimentară neconsolidată, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine (0,063–2 mm).
Componentul principal al nisipului este cuarțul; mai rar conține minerale ca: monazit, casiterit, diamant, safir, granat ș.a.
Este utilizat ca material de construcție, în industria sticlei sau pentru extragerea unor componenți utili. Prin consolidare, nisipul se transformă în gresie.
Formare
Nisipul se formează prin procese fizico-chimice, cauzate de acțiunea de erodare a intemperiilor asupra rocilor magmatice (ca granit) și metamorfice.Prin acțiunea de eroziune a apei și vântului sunt transportate fragmentele mici desprinse din roci, suferind și o serie de transformări printr-o acțiune chimică asupra acestor particule care se vor uni între ele rezultând fragmente mai mari. Prin acțiunea mecanică fragmentele transportate vor avea forme rotunjite, acest proces de șlefuire este mai intens la fragmentele care sunt transportate pe distanțe mai mari și la rocile mai puțin dure. Frecvent, nisipul poate proveni din roci sedimentare ca gresia care a suferit deja un ciclul de eroziune-transport-depozitare (prin diageneză devenind rocă), care ciclu va fi reluat din nou. În timpul acestor cicluri, mineralele dure, ca de exemplu cuarțul, își păstrează mai bine structura inițială.Când, prin diferite mișcări tectonice, rocile sunt aduse la suprafață, acestea sunt expuse acțiunilor de eroziune. Un astfel de ciclu poate dura cca. 200 milioane de ani.
