O misiune creștină este un efort organizat pentru a răspândi creștinismul către noii convertiți. Misiunile implicau trimiterea peste graniță a unor persoane numite misionari pentru desfășurarea unor activități de evanghelizare sau pentru alte activități educaționale și caritabile. Există câteva tipuri diferite de călătorii misionare: pe termen scurt, pe termen lung, cu scopuri complexe sau pur și simplu pentru a-i ajuta pe oamenii aflați în nevoi. Unii oameni au ales să-și dedice întreaga viață desfășurării unor activități misionare. Misionarii au autoritatea de a propovădui credința creștină (și, uneori, de a administra Sfintele Taine) și de a oferi ajutor umanitar. Doctrinele creștine (cum ar fi „doctrina iubirii”, care este practicată de multe misiuni) permit acordarea de ajutor fără a impune convertirea religioasă.
Istoria misiunilor creștine
Cea mai veche misiune creștină, propovăduirea creștinismului de către apostolii lui Isus, s-a desfășurat până la distrugerea celui de-al doilea Templu de către romani în anul 70. Nu este clar dacă a existat sau nu un prozelitism evreu care să fi servit drept model pentru prozelitismul primilor creștini. Extinderea misiunii creștine peste granițele teritoriului evreiesc pentru convertirea celor care nu erau evrei a devenit un subiect intens dezbătut, în special la Sinodul de la Ierusalim din jurul anului 50. Apostolul Pavel a fost un promotor timpuriu al acestei extinderi și a adaptat mesajul creștin pentru culturile greacă și romană, permițându-i să-și depășească rădăcinile sale evreiești.
