Kimono-ul (着物, Kimono-ul?) este costumul național al Japoniei. La origine, cuvântul kimono ad-literam însemna: lucru de îmbrăcat (ki „a îmbrăca”, mono „lucru”), dar acum a ajuns să desemneze un anumit tip de îmbrăcăminte tradițională în întregime. Este un simbol al culturii japoneze și unul din cele mai rafinate costume naționale din lume. Este folosit ca piesă de vestimentație cu ocazia festivalurilor importante și ale evenimentelor formale, emanând eleganță și formalitate.
Kimono-ul este format din piese multiple de material sub forma literei T, așezate în așa fel încât tivul să ajungă la glezne, manșoane atașate acestor piese și mâneci lungi și largi. Kimono-urile sunt cel mai adesea înfășurate în jurul trupului, având tot timpul partea stângă peste cea dreaptă (excepție făcând înmormântările) și sunt prinse de o centură numită obi, ce este legată la spate. Delicata vestimentație este purtată de obicei împreună cu încălțăminte tradițională (în special zōri sau geta) și șosete (tabi)
În ziua de azi, kimono-urile sunt purtate în special de către femei și doar la ocazii speciale. Puține dintre femeile în vârstă și bărbați poartă kimono-uri în mod regulat, de obicei folosindu-le cu ocazia nunților, ceremoniei ceaiului și ale altor evenimente formale.
Predecesorul kimono-ului este kosode („mâneci scurte”), care era purtat ca lenjerie cam începând cu perioada Nara (710-794), și ca îmbrăcăminte de zi cam din secolul al XVI-lea. Termenul kimono a început să fie preferat termenului kosode numai începând cu secolul al XVIII-lea.