Galionul a fost o navă cu pânze, de mari dimensiuni și cu mai multe punți folosit de națiunile Europei în secolele XVI-XVIII. Galioanele erau bine înarmate și erau folosite pentru bătălii și transport.
Istoric
În perioada care a urmat marilor descoperiri geografice, în care caravela a avut rolul esențial, a apărut nevoia de transporta cantități mari de mărfuri din regiuni îndepartate, sarcină pentru care ușoarele caravele nu erau potrivite. La început portughezii au adaptat pentru aceasta caraca, un model de navă mai vechi folosit în zona Mediteranei, dar acestea erau lente și greu de manevrat.
Atunci spaniolii au creat un nou tip de navă, galionul, care combina dimensiunile și aspectul caracelor cu caracteristicile de navigație superioare ale caravelelor: forma alungită pentru a câștiga viteză, vela latină și coca mai puțin adîncă. Se observase de asemenea că la carace castelul de la prova capta vântul și încetinea avansul navei, mai ales când se naviga cu vânt din față. Astfel, acesta a fost înlocuit cu un bompres ascuțit, căruia mai târziu i s-a adăugat și un balcon. Galioanele au păstrat numai castelul maiestuos de la pupa.
Aceste îmbunătățiri l-au facut eficient și pentru transport dar și pentru luptă, într-o vreme când indiferent de scop, o navă trebuia să poată riposta la nevoie. De multe ori în timp de război vasele de transport erau reechipate și transformate în vase de luptă.
Aspectul general al galionului a fost trasat de amiralul și arhitectul spaniol Álvaro de Bazán, dar toate puterile navale ale vremii au adus îmbunătățiri, în special englezii și olandezii, pe care le-au preluat apoi unii de la alții, în decusul conflictelor pentru a se menține în fruntea competiției.
