Elevația sau altitudinea unui loc sau a unei locații geografice este înălțimea sa deasupra sau sub un punct de referință fix, cel mai frecvent o referință geoid, un model matematic al nivelului mării Pământului, ca suprafață echipotențial(d) gravitațională (a se vedea Datum geodezic#vertical datum).
Termenul „elevație” este utilizat în principal atunci când se referă la punctele de pe suprafața Pământului, în timp ce altitudinea sau înălțimea geopotențială(d) este utilizată pentru punctele de deasupra suprafeței, cum ar fi o aeronavă în zbor sau o navă spațială pe orbită, și adâncimea este utilizată pentru punctele de sub suprafață.
Elevația nu trebuie confundată cu distanța față de centrul Pământului. Datorită bombării ecuatoriale(d), vârfurile muntelui Everest și al vulcanului Chimborazo au, respectiv, cea mai mare altitudine și cea mai mare distanță geocentrică(d).
