Condotierii (pronunție în italiană: /kondotˈtjɛːri/; singular condottiero și condottiere) erau căpeteniile unor companii libere de militari profesioniști (sau mercenari) care erau angajate de orașele-state italiene și de Papalitate începând din Evul Mediu târziu și pe tot parcursul epocii Renașterii. În Renașterea italiană, condottiero însemna „contractant”. În limba italiană contemporană, „condottiero” a căpătat înțelesul mai larg de „conducător militar”, fără a mai fi restrâns doar la mercenari. În istoriografia italiană, mercenarii renascentiști sunt numiți de obicei capitani di ventura (literal „soldați ai norocului”).
Istoric
Primii mercenari bine organizați din Italia au fost companiile conduse de ducele Werner von Urslingen și de contele Konrad von Landau. Compania lui Werner era diferită de alte companii de mercenari, deoarece codul propriu al justiției militare a impus disciplina și o împărțire egală a venitului din contracte. Compania a crescut ca număr de soldați până a devenit temuta „Mare Companie” de 3.000 de barbute (fiecare barbuta era formată dintr-un cavaler și un sergent). Prima companie de mercenari cu un condotier italian ca șef a fost „Compania Sf. Gheorghe”, formată în 1339 și condusă de Lodrisio Visconti. Această companie a fost învinsă și distrusă de Luchino Visconti din Milano (un alt condottiero și unchiul lui Lodrisio) în aprilie 1339.
Copyright 2024 puzzlefactory.com Toate drepturile rezervate.
