Comedie - puzzle-uri online

Puzzle online Comedie

Comedia (fr. comédie; lat. comoedia; gr. Komoida, „cântec de sărbătoare”) este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acțiune și deznodământ vesel și care satirizează realități sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situații hazlii.

„Prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală, care denumește una dintre atitudinile esențiale în fața vieții și a artei, avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast sancționat printr-o gamă larga de reacții morale, de la compasiune la dispreț, provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.” (Dicționar de termeni literari)

În antichitate, specia era definită prin contrast cu tragedia, insistându-se asupra caracterului obișnuit al faptelor și al oamenilor prezentați, spre deosebire de evenimentele pline de măreție și de caracterul nobil – din punct de vedere social și moral – al personajelor tragice.

În viziunea lui Aristotel, comedia este „imitația unor oameni neciopliți, nu însă o imitație a totalității aspectelor oferite de o natură inferioară, ci a celor care fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur și o urâțenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vătămare; așa cum masca actorilor comici este urâtă și frământată, dar nu până la suferință.”

Cu o bogată ilustrare în cultura universală, fapt ce întărește spusele lui François Rabelais, potrivit căreia „râsul este propriu omului”, comedia și-a inventat numeroase subspecii: de situații, de moravuri, de caracter, de intrigă, de salon, ori bulevardieră (vodevilul), cea eroică sau tragică, dar și cea grotescă, satirică ori amară; așadar o categorie estetică la fel de diversă ca viața însăși. Râsul este arma imbatabilă a spiritului omenesc împotriva ridicolului, a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera socială, îndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm, după împrejurări, comedia biciuiește vicii și moravuri, urmărind corijarea sau extirparea lor.

Tipuri de comic

Comic de situație

Caragiale folosește scheme tipice, modalități cunoscute în literatura comică universala, cum ar fi încurcătură, confuzia, coincidența, echi- vocul, revelațiile succesive, quiproquo - ul (= înlocuirea cuiva prin altcineva, substituirea, acumularea progresiva, repetiția,evoluția inversă, interferență )

Comic de limbaj

Se realizează prin folosirea particularităților de limbaj pentru a scoate în evidență caracteristici ale personajelor.