Chitară bas - puzzle-uri online

Chitara bas (adesea prescurtat bas) este un instrument muzical cu coarde ciupite. Este o variantă de chitară adaptată unui acordaj mai grav (distanța dintre acordajele standard respective situează basul cu o octavă mai jos), prin urmare va dispune de un corp mai mare, un grif (tastieră) mai lung cu poziții (en. frets) mai late și patru coarde (standard). Din anii șaptezeci, însă, se construiesc tot mai multe modele cu un număr diferit de coarde: fie se adaugă una, două sau chiar trei celor patru inițiale, fie se construiesc bași cu acordaje diferite, cu intervale mari între coarde (modele cu doar două coarde) sau mai mici (basul cu opt-nouă coarde).

După modul în care este amplificat sunetul instrumentului, se cunosc bași acustici (prin cutia de rezonanță), bași electrici (amplificați electric) sau bași electro-acustici (au la dispoziție o cutie de rezonanță, dar și un microfon prin care sunetul poate fi captat și amplificat electric). Basul electric este varietatea cel mai des întâlnită și, prin urmare, cea care va fi tratată pe larg în cele ce urmează.

Interpretului care cântă la chitară bas rareori i se zice chitarist (cum, de exemplu, instrumentistul care cântă la clarinet bas se va numi tot clarinetist), ci, mult mai adesea, basist, denumire pe care o împarte cu interpreții la contrabas, mai ales cei care cântă jazz.

Istoric

Chitara bas a fost inventată în anii treizeci, la scurt timp după impunerea primelor chitare amplificate în rândul interpreților de jazz. Primul model a fost o chitară amplificată electric și timp de patru decenii nu s-a experimentat în direcția altor tipuri de amplificare. În 1951, Leo Fender lansează modelul revoluționar numit Fender Precision Bass.