Cămila (Camelus) este un mamifer erbivor rumegător din Africa de Nord și din Asia, de talie mare, cu o cocoașă de grăsime pe spate (cămila dromader - Camelus dromaderies) sau cu două cocoașe (cămila bactriană - Camelus bactrianus), folosit la transport în regiunile de deșert. Cămila bactriană sălbatică (C. bactrianus ferus) are caracteristici mai apropiate de speciile fosile, de exemplu C. alutensis (descoperită pe valea Oltului de Grigoriu Ștefănescu), decât de forma domestică. Cămila aparține de familia Camelidae, familie de care mai aparțin și rumegătoarele din America (guanako, lama, alpaca și vicunia). Asemănarea dunelor din deșert cu valurile mării ca și mersul legănat al cămilelor a făcut ca ea să fie denumită „Corabia deșertului”.
Morfologie
Cămila se deosebește de rudele ei din Lumea Nouă prin talia corpului mai mare (înălțimea la greabăn între 225 – 345 cm și greutatea între 300 – 700 kg), și prin faptul că are una sau două cocoașe. Cămilele au coada relativ scurtă (35 – 55 cm), culoarea blănii are nuanțe de la brun întunecat până la un cenușiu roșcat de culoarea nisipului. Pe când dromaderul are părul scurt,cămila bactriană are blana cu peri foarte lungi mai ales în lunile de iarnă. Picioarele cămilelor în raport cu dimensiunea corpului sunt lungi, ele calcă pe două degete, care nu sunt acoperite de copită ci numai de o unghie îndoită care protejează degetele de la picioare care pe talpă au un sistem de suspensie alcătuit dintr-un țesut conjunctiv moale. Animalele au gâtul și capul lung, buza superioară despicată și ochii au gene protectoare lungi. Orificiile nărilor se pot închide, iar stomacul cămilelor este ca și la celelalte rumegătoare compartimentat în prestomace.
