Discul Blu-ray (numit și BD, de la expresia engleză Blu-ray Disc) este un tip de disc optic de mare densitate folosit pentru stocarea de date, în special înregistrări video de înaltă rezoluție. A fost lansat pe piață pentru prima oară în iunie 2006 de către Sony.
Numele Blu-ray provine de la culoarea albastru-violet a razei laser cu care se fac citirea și scrierea acestui tip de disc. Din cauza lungimii de undă relativ mici (405 nm), un disc Blu-ray poate conține o cantitate de informații mult mai mare decât unul de tip DVD, care folosește un laser de culoare roșie de 650 nm. Astfel, un disc Blu-ray poate să conțină 25 GB pe fiecare strat, de peste 5 ori mai mult decât DVD-urile cu un strat (care au 4,7 GB); iar discurile Blu-ray cu două straturi (50 GB) pot stoca de aproape 6 ori mai multe date decât un DVD cu dublu strat (8,5 GB). Există mai mulți fabricanți care au lansat pe piață discuri Blu-ray inscripționabile și reinscripționabile, cu un singur strat sau cu strat dublu. Toate marile studiouri de la Hollywood produc filme în Blu-Ray.
Discul Blu-ray este asemănător cu PDD, un alt format de disc optic lansat de Sony în 2003, care însă are o viteză de transfer mai mare: 88 Mbit/s, față de numai 36 Mbit/s în cazul discului Blu-ray. Pentru a realiza această performanță PDD folosește o tehnologie avansată și costisitoare, fapt pentru care piața sa se limitează la aplicații de arhivare a informațiilor de către firme, în timp ce discul Blu-ray se adresează pieței mult mai largi a consumatorilor casnici. Discul Blu-ray a avut ca principal rival formatul HD DVD.
