Avraam (ebraică אַבְרָהָם, transliterat: Avraham, în limba latină Abraham, în arabă: إبراهيم Ibrahim); pe nume de familie sau prenume masculin, numele inițial în ebraică: Avram ori Abram), personaj biblic, este primul din cei trei patriarhi din Biblia ebraică sau din Vechiul Testament al creștinismului (după cronologii prezumtive - circa 2150 - 2000 î.Hr.) Etimologia populară biblică a onomasticului Avram, nume semitic timpuriu, dă semnificația "tatăl este înălțat" (Abram). Pentru Avraam tradiția biblică propune explicația „Av hamon goim” = „Tatăl multor neamuri”. Era fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem; istoria lui plină de detalii este narată în cartea biblică a Facerii sau Genezei cap. 11,26-25,11. I se mai spune Avraham Haivrí, adică „Avraham ebreul” sau „evreul”, unde cuvântul „ebreu” sau „evreu” ar putea fi legat de verbul ebraic „avar” - „a trece”, sau de expresie „ever”= „dincolo”, aluzie la venirea sa de dincolo de râu.
Sub numele Ibrahim, Avraam a devenit după secolul al VII-lea și unul din eroii venerați din Coran, cartea sacră a islamului, care a preluat tradiții anterioare iudaice și creștine. O versiune a istoriei lui Avraam (Ibrahim) ocupă un loc însemnat și în Coran.
Istoria lui Avraam a fost redată în diferite feluri, între acestea sunt trei mari paradigme: modul biografic (în sensul modern); citirea în baza celor 4 tradiții ale formării Pentateuhului; o citire globală, dar din perspectiva credinței. Figura lui Abraam ca „primul monoteist” este însemnată în toate cele trei tradiții religioase monoteiste, apărute în Orientul Apropiat: iudaism, creștinism și islam. De aceea acestea se mai numesc religii avraamice.
