În semantică, termenul antonim (< fr antonyme, cf. el anti „contra” + onyma „nume”) denumește o entitate lexicală al cărei sens este opus sensului alteia. Relația dintre ele este una logică, numită „antonimie”.
Antonimele au una sau mai multe trăsături comune de sens la care se adaugă trăsături opuse, ceea ce stabilește relația de antonimie. Uneori, trăsătura comună este exprimată de aceeași bază, iar opoziția este marcată de un afix la unul din membrii perechii, ex. hidratat vs. deshidratat, sau de afixe diferite la fiecare membru, ex. a îngropa vs. a dezgropa. Acestea sunt cazuri când antonimia este riguros exprimată lingvistic. Alteori, trăsătura comună este domeniul noțional la care se referă antonimele. De exemplu, în cazul adjectivelor cald vs. rece cu sensul lor propriu, acest domeniu este temperatura.
Cuvintele polisemantice pot avea antonime diferite în funcție de sensul cu care sunt folosite, de exemplu ru густой gustoi „des” vs. редкий redki „rar”, și густой „dens” vs. жидкий jidki „lichid”.
Deși rar, se întâlnesc și cuvinte care au sensuri antonimice, de exemplu ro a împrumuta care înseamnă „a da împrumut” și „a lua împrumut”. La fel sunt corespondentele rusesc și maghiar ale acestui verb, одолжить odoljit', respectiv kölcsönöz. Alt exemplu este fr louer „a închiria” care are sensurile „a da în chirie” și „a lua în chirie”, ca și corespondentul său românesc.
Copyright 2024 puzzlefactory.com Toate drepturile rezervate.
