Altarul (în greacă βημα; în latină ara; în latina ecleziastică: altare) este un loc destinat închinării zeităților sau lui Dumnezeu în diferite religii. Pe altar se aduceau sacrificii zeilor, împodobirea cu diferite sculpturi a altarului arată adorarea Divinității de către credincioși.
Istoric
Cele mai vechi altare prezintă de obicei o platformă relativ netedă, pe margine având pietre de forme neregulate. Acest tip este urmat de altare cu un stâlp unde era legată victima sacrificării. În unele religii, în afară de animale se sacrificau și oameni, de exemplu la azteci. Ulterior apar altarele ca un perete, fiind amplasate în clădiri sau și în peșteri artificiale.
Abia în cultura religioasă când apare templul ca loc de cult, ca de exemplu pe insula Malta, apar altare sub formă de masă sau și alte forme cum ar fi forma de vatră de foc. Un altar mare (198 × 23 m) de acest gen a fost descoperit în Siracuza.
Aceste altare vechi se deosebesc de altarele creștine prin faptul că permiteau arderea victimei sacrificate zeului, un astfel de altar este altarul din orașul antic grecesc Pergamon, de mulți ani expus la un muzeu special din Berlin.
În istoria romano-etruscă, pe locurile unde se depuneau cadavrele se făceau inscripții (în cadrul cultului morților), obicei care este preluat mai târziu prin inscripțiile de pe morminte.
