Un document numit notă contabilă poate fi emis în anumite situații pentru a:
efectuarea de deconturi financiare între organizații și membri (de exemplu, rambursarea cheltuielilor suportate, plata taxelor de membru),
dobânzile debitorului percepute pentru pasivele neplătite,
perceperea unei sancțiuni contractuale, de exemplu pentru încălcarea contractului,
recunoașterea creditorului prin daune și interese dobândite din pasive neplătite,
corectarea dovezilor emise incorect pentru operațiuni care nu au legătură cu TVA (de exemplu, erori făcute într-o altă notă contabilă sau factură proprie emisă de o organizație care nu este contribuabil activ la TVA).
Conform reglementărilor legale, nu există o formulă specifică pentru o notă contabilă, cu toate acestea trebuie să stea la baza înscrierii în registrele contabile. Nota contabilă trebuie să îndeplinească condițiile specificate în Legea contabilității - art. 21. pentru documentele contabile.Nota contabilă trebuie să conțină elemente de date de bază, cum ar fi:
specificarea tipului de probă și a numărului său de identificare (de exemplu, „nota de contabilitate nr...”),
specificarea paginilor (nume, adrese) care realizează așezări,
descrierea operației și valoarea acesteia,
data operațiunii și data documentului a fost făcută la o altă dată - de asemenea data documentului,
semnătura emitentului documentului și persoana pentru care au fost emise sau acceptate bunurile;
confirmarea verificării și calificării dovezilor pentru includerea în cărțile contabile prin indicarea lunii și a modului de includere a probelor în cărțile contabile (atribuirea contului), semnătura persoanei responsabile pentru aceste indicații (semnătura contabilului).
Nota de contabilitate nu trebuie să aibă semnătura destinatarului, ci trebuie să aibă semnătura emitentului.