reședința urbană a unui personaj important, cel mai adesea de origine nobiliară, cu un mod de viață fastuos;
sediul unei instituții publice, în care se exercită puterea (politică, judiciară, legislativă, executivă)
(sens figurat) exagerând sau flatând, poate desemna un conac sau o mare proprietate.Trebuie observată diferența dintre palat și castel. În română, ca în alte limbi (ital. Palazzo, franc. Palais, engl. Palace, span. Palacio), apelativul palat este rezervat unui edificiu urban, în vreme ce numim castel un edificiu rural. Astfel vorbim pe de o parte de Palatul Buckingham, Palatul Luvru, Palatul Ghika Tei sau Palatul Parlamentului, și pe de altă parte de Castelul Windsor, Castelul Versailles, Castelul Peleș sau Castelul Bánffy de la Bonțida.
Etimologia cuvântului „palat” provine de la unul din numele celor șapte coline din secolul II î.C. din Roma antică, Mons Palatinus fiind partea orașului preferată de aristocrație și împărații romani din timpul împăratului Augustus (Gaius Octavius 63 î.C.- 14 d.C.) numele colinei a fost dat clădirilor luxurioase, denumire preluată și în alte limbi.
Ulterior numele este folosit diferențiat ca și castel, rezidență, și palat, această diferențiere este mai mult sau mai puțin precizată după limba vorbită. Denumiri derivate de la palat apar în timpul Evulului Mediu, nume ca fortăreață, cetate, care poate fi cetate de scaun unui prinț palatin sau rege servind ca loc de primire și găzduire a oaspeților, astfel aparea expresia de sală de mese.
