Vamă
Vama este autoritate de stat învestită cu aplicarea reglementărilor vamale, respectiv cu exercitarea controlului asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a altor bunuri, în vederea identificării și stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului.
Deplasarea persoanelor în țară și în afara acesteia este, în mod normal, monitorizată de către serviciul de supraveghere a migrației, sub o varietate de denumiri și reglementări. Autoritățile de imigrație verifică documentele corespunzătoare pentru a vedea dacă o persoană este îndreptățită să intre în țară, arestează persoanele căutate de către mandatele de arestare interne sau internaționale și împiedică persoanele considerate periculoase să intre în țară. Un alt concept referitor la deplasarea persoanelor dintr-o țară în alta este emigrare ilegală, care reprezintă plecarea din țara de origine și stabilirea în alta în mod ilegal.
Fiecare țară are propriile legi și reglementări cu privire la importul și exportul mărfurilor în interiorul și din exteriorul acesteia, aplicate de către autoritatea ei vamală. Importul și exportul unor bunuri poate fi restricționat sau interzis.
În majoritatea țărilor, accesul la vamă se realizează prin intermediul acordurilor stabilite de către guvern și legile internaționale. Taxa vamală este, de regulă, o taxă pusă pe importul mărfurilor sau, în cazuri mai speciale, pe exportul acestora.
Bunurile comerciale ce nu au fost încă vămuite sunt deținute, înainte de a fi prelucrate, într-o zonă vamală, de multe ori numită antrepozit vamal. Toate porturile autorizate sunt zone vamale recunoscute.
În aeroporturi, vama funcționează ca o cale fără întoarcere pentru toți pasagerii; odată ce au trecut de vama, aceștia nu se pot întoarce. Oricine vine la un aeroport trebuie, de asemenea, să treacă vama înainte de a putea intra, în mod oficial, într-o țară. Cei care încalcă legea vor fi reținuți de vamă și probabil se vor întoarce în locația lor inițială.
