Universitatea (lat. universitas, totalitate, uniune, comunitate de profesori și studenți) este o instituție de învățământ superior organizată în facultăți care conferă grade academice.
Caracteristicile principale ale unei universități sunt două criterii administrative:
organizarea în facultăți după diferite domenii de specialitate
structurarea studiilor în conformitate cu gradele academice (diplome) conferite
Scopul final al educației era considerat în Antichitate unirea diferitelor părți într-un om și a diferiților oameni în societate. Instructori itineranți, autori de manuale de gramatică și retorică, călătoreau inițial dintr-un loc în altul oferind lecții contra unor taxe, similar cu un „preparator”. Primele instituții cu scop educativ în Grecia Antică au fost Academia lui Platon (aprox. 387 î.Hr-83 î.Hr.) și Liceul lui Aristotel (334 sau 335 î.Hr.-86 î.Hr.), ambele închise după revolta anti-romană din 88 î.Hr. Academia lui Platon a funcționat din nou între 410 d.Hr. și 529 d.Hr., când a fost închisă de Iustinian.
Organizarea în facultăți
Adminstrația civilă a Imperiului Roman de Răsărit a necesitat numeroase cadre pregătite profesional. Prin unirea tradiției serviciului public în Roma Antică cu cea a studiului în Grecia Antică, această pregătire se făcea într-o instituție numită Pandidakterion, fondată de împăratul Teodosius II în Constantinopol în 425 d.Hr.
