Topografie - puzzle-uri online
Topografia (în greacă: τόπος, topos - loc, γραφία, grafie - scriere ) este o ramură a geodeziei
Topografia (topos = suprafață terestră sau loc, grafos = descriere grafică precisă, bazată pe măsurători) este o ramură a științelor măsurătorilor terestre. Aceasta se ocupă cu efectuarea de măsurători asupra unor suprafețe de teren, unități cadastrale, forme de relief ori a altor elemente, cu studiul metodelor de măsurat, precum și cu analiza instrumentarului și aparaturii necesare desfășurării activităților. Rezultatele măsurătorilor topografice se concretizează în întocmirea hărților, planurilor topografice, la diferite scări de proporție, precum și ale profilelor ori tabelelor cu date masurate.
Măsurătorile topografice se realizează pe spații cu dimensiuni variabile, în scopul obținerii valorilor măsurate ale poziției spațiale a unui număr cât mai mare de puncte de pe suprafața topografică a reliefului.
Valorile măsurate în topografie sunt de tipul unghiurilor orizontale și unghiurilor verticale formate de laturile a două aliniamente obținute între puncte vecine și a distanțelor dintre puncte, adică a laturilor unghiurilor. În procesul de stabilire a poziției punctelor topografice se pornește de la valorile măsurate ale unor puncte ce aparțin rețelelor geodezice..
Istoricul topografiei în arealul românesc
Începuturi
Începuturile măsurătorilor terestre în România pot fi localizate începând din secolul al XVIII-lea, când s-au executat determinări de longitudini și latitudini asupra orașelor București și Târgoviște de către astronomul și ecleziastul român de origine greacă Hrisant Nottara (rezultatele au fost publicate la Paris în anul 1716, în lucrarea „Introductio ad geographiam et sphaeram”) și de către astronomul italian de origine dalmată Ruggiero Giussepe Boscovich pentru orașele Galați și Iași în anul 1772 și pentru București și Târgoviște în anul 1776.Primele măsurători cu caracter de topografie aplicată au fost legate de inventarierea moșiilor boierești în Moldova, cele mai vechi planuri de moșii care s-au păstrat sunt cele din anul 1780: al moșiei Durnești-Ungureni din ținutul Botoșani și al moșiei Brădățelul. În Tara Românească este cunoscut planul din 1810 al moșiei Băsești, azi Livezile, județul Dâmbovița.
Secolul al XIX-lea
Începutul secolului al XIX-lea înregistrează un eveniment deosebit în dezvoltarea măsurătorilor terestre românești și anume atât în Moldova, prin Gheorghe Asachi (1813), cât și în Muntenia, prin Gheorghe Lazăr (1818), s-a introdus pentru prima dată topografia ca obiect de studiu în învățământul românesc. De numele lor și al elevilor lor se leagă, practic, primele măsurători topografice efectuate pe baze științifice.