Cu un debit în continuă și rapidă creștere, în ciuda lungimii sale relativ reduse, râul Tamisa poate fi considerat un adevărat fluviu pe ultima sa porțiune cuprinsă între Windsor (59,3 m³/s) și Southend-on-Sea. În Londra, debitul mediu al Tamisei este de 65,8 m³/s.
Debitul constant și ridicat al Tamisei începând cu localitatea Oxford a făcut navigația posibilă pe o porțiune însemnată a sa încă din cele mai vechi timpuri. Nu este de mirare că Londra, fiind accesibilă maritim și fluvial, a devenit capitala celui mai întins imperiu pe care vreo națiune sau civilizație l-a avut cândva.
Tamisa și afluenții săi acoperă un bazin fluvial ce se întinde pe o suprafață de circa 12,935 km².
Diferența dintre scriere și pronunția numelui Tamisei în limba engleză se datorează unei păreri larg răspândite în timpul Renașterii conform căreia numele Thames este o variantă de rescriere din limba greacă veche în engleză a numelui râului Thyamis, ce se găsește în regiunea Epir a Greciei. Această opinie este legată de ipoteza unor istorici privind originea greacă a unor triburi celtice timpuri. Conform acestei ipoteze, ortografia numelui ar fi fost schimbată din cuvântul Temese (din originalul englezei evului mediu timpuriu, Middle English) prin schimbarea literei t cu grupul th, care este o aproximare bună în scrierea utilizând litere latine a literei grecești Θ. Astăzi, cei mai mulți dintre specialiștii în domeniu cred că Temese provine, de fapt, din termenul latin Temesis, care la răndul său ar proveni din celticul (bretonicul, mai exact) Tamesa, având traducerea aproximativă cel/cea întunecat(ă).
Lungimea totală a Tamisei este de 346 kilometri.
