Sunetul stereofonic, denumit de obicei stereo, reprezintă redarea sunetului pe două sau mai multe canale audio independente printr-o configurație simetrică de boxe în așa fel încât să se creeze ascultătorului impresia că sunetul vine din direcții diferite, ca și în mod natural. Este pus adesea în contrast cu sunetul monofonic („mono”), în care există un singur canal audio, redat de obicei de o singură boxă poziționată în centrul câmpului auditiv.
Sunet stereofonic în cinema, înseamnă crearea unei imagini sonore aparente (fictivă) a filmului pe care spectatorii să aibă impresia că o recepționează din locurile de pe ecran pe care se află imaginile vizuale corespondente. Acest deziderat decurge din preocuparea de a atrage un număr cât mai mare de spectatori în sala de cinema prin oferirea unor condiții de vizionare și audiție cât mai plăcute, făcând modernizarea continuuă a cinematografelor. Astfel s-a creat un confort deosebit prin montarea de fotolii cât mai comode; așezarea ecranului la o înălțime adecvată astfel încât spectatorul să nu-și obosească coloana vertebrală în timpul vizionării; asigurarea unui ambient plăcut prin instalații de aer condiționat; și ce este mai important redarea sunetului într-un mod cât mai plăcut care să dea senzația de spațialitate, prin instalare de sunet stereofonic.
Copyright 2024 puzzlefactory.com Toate drepturile rezervate.
