Spanac - puzzle-uri online

Spanacul (Spinacia oleracea) este o plantă perenă comestibilă (legumă), prezentă mai ales în grădini, uneori și pe terenuri necultivate.

Erbacee legumicolă, spanacul provine din Orient și face parte din familia chenopodiaceelor.

Descriere

Este o plantă anuală, uneori și bianuală cu rădăcina fusiformă, tulpina dreaptă care nu trece de 30 cm înălțime, frunzele verzi lanceolate, largi la bază și mai înguste către vârf, de lungime de la 2 până la 30 cm și cu lățimea cuprinsă între 1 și 15 cm.

Florile sunt galben-verzui, cu diametrul 3–4 mm.

Componente

(considerate la 100 de grame spanac proaspăt)

Calorii (conținut energetic): 20 kcal/85kJ

Apă: 92,7%

Albumină: 2,5 g

Hidrați de carbon: 1,6 g

Grăsimi: 0,4 g

Acid oxalic: 0,8 g

Carotinoidă: 0,8 mg

Vitamina B1: 0,1 mg

Vitamina B2: 0,2 mg

Acid nicotinic (Vitamina B3): 0,6 mg

Vitamina B6: 0,2 mg

Vitamina C: 40–150 mg

Vitamina E: 2,5 mg

Fier: 3–4 mg

Potasiu: 0,45 g

Calciu: 130 mg

Cupru: 0,1 mg

Magneziu: 23 mg

Sodiu: 65 mg

Fosfor: 45 mg

Zinc: 0,22 g

Utilizări

Preparatele din frunze de spanac acționează ca un produs medicinal, contribuind la profilaxia sau ameliorarea unor afecțiuni, precum:hipertensiunea arterială, tusea, avitaminoza, scorbutul, rahitismul, acneea, anemia.

I se atribuie spanacului și rolul de activator al secrețiilor pancreatice și de agent anticancerigen. Sucul de spanac este o formă mai gustoasă și mai nutritivă de a consuma frunzele de spanac, congelat sau gătit, spanacul își pierde o parte din proprietăți, îi scad proprietățile vitaminizante și anti-oxidante. Datorită proprietățiilor sale nutritive, spanacul este recomandat în alimentația copiilor care se afla în perioada de creștere, dar și în alimentația bolnavilor.

Precauții

Persoanele care sunt predispuse să facă pietre la rinichi sau au deja pietre este indicat să nu mănânce foarte mult spanac. Spanacul gătit este bogat în acid oxalic care duce la producerea pietrelor sau la mărirea celor existente.