Spadă este o denumire generică pentru armele individuale de luptă corp la corp, pentru lovit și împuns, antice, medievale și moderne cu lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri. Inițial, în antichitate, a fost eminamente o armă de cavalerie, folosită pentru a lovi descendent, folosindu-se greutatea ei. Evoluția ulterioară, la finele Evului Mediu Timpuriu, a transformat-o și într-o armă de împuns. Diferența între spadă și pumnal, care are și el o lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri, constă în faptul că lama pumnalului are sub 30 cm lungime..
În scrima modernă, spada este una dintre cele trei probe olimpice care fac parte din acest sport.
Etimologie
Cuvântul spadă este împrumutat din italianul spada, având la origine latinul spatha.
Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin spatha, prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen are ca bază etimologică cuvântul antic grecesc spáthe, care a fost preluat în limba latină sub înțelesul de „obiect lung și plat” pentru amestecat diferite substanțe. Termenul a supraviețuit în limba română în cuvinte ca spate, spătar (partea superioară a scaunului) și spată (element al războiului de țesut).
Descriere
Armele cu lamă lungă și două tăișuri, numite generic spade, au fost o creație a epocii mijlocii a bronzului.
