Un arcuș este un accesoriu folosit în practica muzicală pentru a permite execuția la felurite instrumente, în special instrumentele cu coarde din familia viorii și familia violei.
Trăsături. Utilizare
Arcușul este o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse fire de păr din coada calului și care pot în vibrație corzile sau alte părți ale unui instrument prin frecare sau, mai rar, prin lovire. Unul din capetele lemnului are o prelungire de unde arcușul este ținut cu mâna; piesa respectivă are un șurub în interiorul ei, pentru a putea varia tensiunea aplicată asupra firelor de păr.
La instrumentele cu coarde, există o tehnică prin care corzile sunt lovite chiar cu lemnul arcușului – maniera de interpretare se numește col legno (it. „cu lemnul”). Pentru a diminua rezistența la frecare a corzii, firele de păr ale arcușului sunt unse cu colofoniu (numit și sacâz). În mod normal, se evită atingerea firelor arcușului cu mâna în timpul execuției.
Construcția arcușului modern pentru viori (instrumente din familia viorii) folosește o vergea de lemn ușor curbată concav, pentru rezistență mai mare și asigurarea unei dinamici (intensitate sonoră) constante în toate punctele arcușului. Dimpotrivă, arcușele folosite în muzica veche, inclusiv în baroc, aveau lemnul convex, mai puțin rezistent, cu o dinamică aparte (intensitatea maximă se putea obține la jumătatea arcușului și scădea mergând spre capăt).
