Expresia calendarul roman desemnează mulțimea calendarelor utilizate de către romani până la crearea calendarului iulian, în 45 î.Hr. Anii sunt exprimați în ani AUC (ab Urbe condita), socotiți începând de la fondarea Romei, în 753 î.Hr.
Romanii au utilizat trei calendare:
Mai întâi, calendarul zis romulean, atribuit lui Romulus, cofondator și primul din regii Romei;
Apoi, calendarul zis pompilian, atribuit lui Numa Pompilius, al doilea rege al Romei;
În sfârșit, calendarul iulian, rezultat din reformele introduse de Iulius Caesar.Ar fi, potrivit tradiției raportate, întrealții, de Ovidiu în Fasti, invenția lui Romulus, fondator al Romei prin 753 î.Hr. Se pare totuși că aceste calendar a fost fondat pe calendarul grec, lunar, sau pe calendarul etrusc.
Descriere generală
Anii
Vechii romani luau ca dată-origine anul fondării Romei (Ab urbe condita) situată la 21 aprilie din anul 753 î.Hr., după cum scrie Titus Livius. Ei utilizau în continuare alte date-origine (înlăturarea regilor, fondarea Republicii Romane, numele a doi consuli în exercițiu potrivit fastelor consulare).
Lunile
Calendarul romulean număra zece luni de câte 30 de zile (lună incompletă) fie 31 de zile (lună plină), ceea ce dădea un an de 304 zile (adică 38 x 8 zile), care începea în luna martie și se termina în luna decembrie (în latină, decem: „zece”).
Calendarul pompilian este fructul unei reforme a calendarului precedent căruia i s-au adăugat 50 de zile. Cele 354 (sau 355) de zile din an, au fost atunci repartizate în douăsprezece luni, cu crearea lunilor care au primit numele de ianuarie și februarie, plasate după decembrie. Cu excepția lui februarie, lunile nu aveau atunci decât numere impare de zile, întrucât numerele pare erau considerate nefaste.
