Război de țesut
Războiul de țesut este o mașină de lucru utilizată la fabricarea țesăturilor din fibre textile.
Elementele constitutive principale sunt:
sulurile pentru înfășurarea urzelii și a țesăturii;
dispozitivul de separare și de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, lame cu lamele etc.);
ițele acționate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came;
dispozitive Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat);
suveicile și dispozitivele de lansare a acestora;
vatalele;
mașinile și dispozitivele de acționare.Războiul de țesut reprezintă una dintre cele mai vechi invenții ale omului.
Primele războaie de țesut manuale au apărut în mileniul al VI-lea î.Hr.
În antichitate s-au folosit cele de tip vertical, la care țesăturile se realizau prin împletirea manuală a firelor de urzeală cu firul de bătătură, înfășurat pe o vergea ascuțită.
Razboaiele de țesut orizontale s-au răspândit în timpul Evului Mediu.
Primele încercări de mecanizare datează din perioada producției manufacturiere în vestul Europei, când au fost inventate unele mecanisme de lansare a suveicii.
Au fost aduse inovații de: Jacques de Vaucanson (1745) și M. de Gennes (1678).
Apariția în timpul revoluției industriale în Anglia a mașinii de filat (tors) a dat un impuls pentru mecanizarea țesutului.
În 1785, Edmund Cartwright a obținut patentul și a construit primul război de țesut mecanizat, la care suveica, ițele și vatala erau acționate mecanic.
Cea mai importantă invenție aparține lui Joseph Marie Jacquard, care în 1804 - 1808 a realizat mecanismul de comandă automată individuală a ițelor, ceea ce a permis obținerea unor țesături cu desene complicate și variat colorate.
Ulterior s-au adus perfecționări care au permis mărirea vitezei de lucru, oprirea automată, crearea războaielor de țesut specializate etc.
În perioada 1889 - 1894, James Henry Northrop realizează mecanismul de înlocuire automată a țevilor cu firul de bătătură din suveică.
Aceasta, împreună cu mecanismul de oprire automată în caz de defecțiune și cu mecanismul de întindere constantă a urzelii, a permis mărirea numărului de războaie de țesut supravegheate de un singur lucrător până la 100.
În perioada care urmează apar mari fabricanți de războaie de țesut ca: Neumann, Leontiev, Maxbo, Murata, Topor etc.
