Plantația este o suprafață agricolă, de mari dimensiuni, caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare (bumbac, cauciuc, cafea etc.) în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). Proprietarul unei plantații se numește plantator.
Prin extensie, plantația reprezintă totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. Există și plantații de protecție, de arbori sau de arbuști, care nu au ca scop recoltarea de produse, ci apărarea unui teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. sau a șoselelor de efectele viscolului.
Apariția plantațiilor
Între anii 1511 și 1886, în Cuba au fost aduși peste 1 milion de sclavi din Africa pentru a întreține și recolta culturile agricole, inițial pe plantații de trestie de zahăr, ulterior și de cafea. Din cei peste 1.000.000 de sclavi aduși din Africa în Cuba, peste 780.000 de sclavi africani au venit pe insulă între 1790 și 1867.Marile plantații din Brazilia poartă numele de fazenda. Acestea au fost înființate în epoca colonială (sec. XVI-XVIII) pentru cultura trestiei de zahăr, în zona de N-E a Braziliei, iar din sec. XIX pentru cultura arborelui de cafea în zona de S-E a țării.
