Perioada Sengoku (戦国時代, Sengoku Jidai?) este o perioadă din istoria japoneză marcată de tulburări sociale, intrigi politice și conflicte militare aproape constante. Istoricii japonezi au numit-o după perioada statelor de război din China, care nu au nicio legătură. Acesta a fost inițiat de războiul Ōnin, care a prăbușit sistemul feudal japonez sub shogunatul Ashikaga și a ajuns la un sfârșit atunci când sistemul a fost restabilit sub domnia shogunatului Tokugawa de către Tokugawa Ieyasu.
Rezumat
În această perioadă, deși împăratul Japoniei a fost oficial conducătorul națiunii sale și fiecare domn a jurat loialitate față de el, el a fost în mare parte o figură marginalizată, ceremonială și religioasă, care a dat frâu puterii către shōgun, un nobil care era aproximativ echivalent cu un general. În anii precedenți acestei ere, shogunatul a pierdut treptat influența și controlul asupra daimyō-urilor (domnitori locali). Deși shogunatul Ashikaga a păstrat structura shogunatului Kamakura și a instituit un guvern războinic bazat pe aceleași drepturi și obligații economice sociale instituite de Hōjō cu Codul Jōei în 1232,[[ din November 2013]] nu a reușit să câștige loialitatea multor daimyo, în special a celor ale căror domenii erau departe de capitală, Kyoto. Mulți dintre acești domnitori au început să se lupte necontrolat între ei pentru controlul asupra pământului și influența asupra shogunatului. Pe măsură ce comerțul cu China a crescut, economia s-a dezvoltat, iar utilizarea banilor s-a mărit pe măsură ce piețele și orașele au apărut. Împreună cu evoluțiile din ramura agricolă și comercializarea la scară mică, acestea au dus la dorința unei autonomii locale mai mari pe toate nivelurile ierarhiei sociale. Încă de la începutul secolului al XV-lea, suferința cauzată de cutremure și foamete a dus adesea la declanșarea răscoalelor de către fermieri măcinați de datorii și taxe.
Copyright 2024 puzzlefactory.com Toate drepturile rezervate.
