Osul reprezintă elementul de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă. Cel mai lung os este femurul piciorului, de obicei de peste 50 cm, iar cel mic este „scărița” din ureche. Între ele, oasele se leagă prin articulații și sunt mobilizate de mușchi.
Numărul oaselor se reduce la om, prin fuzionare, odată cu vârsta, de la 350 la un nou-născut la 206 la un adult.Pe langă, rezistența osului e incredibilă. Un cub de os cu diametrul de 1 centimetru ar fi capabil să susțină 1.733 kilograme- cît să susțină greutatea unui hipopotam mascul adult.
Rol de pârghii ale aparatului locomotor. Asupra lor acționează mușchii, asigurând susținerea corpului și locomoția. Se constituie astfel, pârghii de trei ordine:
I - articulația craniului cu coloana vertebrală
II - articulația dintre oasele gambei și picior
III - articulația dintre osul brațului și cele ale antebrațului.
Oasele rețin numeroase substanțe toxice (Hg, Pb, F) pătrunse accidental în organism și le eliberează treptat, fiind apoi eliminate renal. În felul acesta, concentrația sangvină a toxicului nu crește prea mult și sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe.
