Onestitate - puzzle-uri online

Onestitatea (din latină honestĭtas, -ātis), cinstea, credibilitatea sau onorabilitatea este o virtute care constă în a susține adevărul, în a fi decent, precaut, rezonabil și just (echitabil). Din punct de vedere filozofic, este o calitate umană care constă în a acționa (persoana in cauză) în conformitate cu ceea ce gândește și simte (cu coerență). Se face referire la acea calitate prin care este definită acea persoană care manifestă (atât prin activitatea sa cât și prin modul său de gândire), că este corectă, justă și integră. Persoana care manifestă onestitate se caracterizează prin verticalitate sufletească, prin integritate în tot ceea ce face, prin respectarea (mai presus de toate), a acelor reguli care sunt considerate corecte și adecvate în comunitatea în care respectiva persoană trăiește.

În sensul său cel mai evident, onestitatea poate fi înțeleasă ca simplu respect pentru adevăr în relația respectivei persoane cu faptele și cu persoanele din lumea sa exterioară; în alte sensuri onestitatea implică, de asemenea, relația dintre respectivul subiect și ceilalți, precum și relația dintre acel subiect și el însuși.

Onestitatea și onorabilitatea, termeni inițial distincți, s-au apropiat, pe măsura trecerii timpului și sub influența limbii engleze, până aproape de contopire; în așa fel încât se produce un fel de amalgam intre ambele atunci când se încearcă definirea conceptului de onorabilitate, acest termen (onorabilitatea) fiind doar unul dintre sensurile cuvântului „onestitate”.

Onestitatea potrivit lui Marco Tulio Cicero

Pentru filosoful roman Marcus Tullius Cicero onestitatea se realizează prin îndeplinirea obligațiilor morale care fac act de prezență în toate activitățile specifice vieții umane. Onestitatea este contrapusă utilității, plăcerii și durerii (fiind în contrasens cu epicureismul), și reprezintă scopul însuși înspre care ar trebui să aspire ființa umană spre a se vădi justă.

Obligațiile decurg din cele patru principii (virtuți cardinale) care, în formă unită și în reciprocă interdependență, dau conformare onestității:

Prudență (și înțelepciune): de aici obligația de a descoperi adevărul (de a distinge actele bune de relele acte și preocuparea de a deține cunoștințe teoretice în general);

Justiție (și umanism): de aici obligația de a menține uniunea și asocierea între persoane (atât prin a nu face rău altora, cât și prin a fi de folos altora);

Forță morală: de aici obligația de a menține animate măreția și excelența spre realizarea de prefigurate acte/acțiuni.

Cumpătarea: de aici obligația de a menține ordine, moderație și constanță în intreprinsele noastre acte/acțiuni.