În economie, numerarul reprezintă banii în formă fizică, sub formă de monetar, bancnote și monede. În contabilitate și finanțe, banii în numerar sunt activele curente ce cuprind monetarul sau mijloace de plată echivalente, care pot fi accesate imediat sau aproape imediat (ca și în cazul conturilor de pe piața monetară). Numerarul este văzut fie ca o rezervă pentru plăți, în cazul înregistrării unui flux de numerar structural sau incidental negativ, sau ca o modalitate de a evita recesiunea pe piețele financiare.
Etimologie
În limba engleză cuvântul „numerar" - „cash„ însemna inițial „pușculiță", iar mai târziu a ajuns să aibă un sens secundar, cel referitor la „bani". Cea de-a doua utilizare a devenit unicul sens folosit în secolul al 18-lea. Cuvântul „cash" provine din franceza medie, din cuvântul caisse („pușculiță"), care provine din italiana veche, cassa, și în cele din urmă din latinescul capsa („cutie"). Originea nu are legătură cu cuvântul „cash" folosit înIndia Britanică, care însemna „sistemul monetar indian" și era derivat din cuvintele kasu din limba tamilă, karsha din sanscrită și kasi din Sinhaleză.
Istoric
În Europa de Vest, după căderea Imperiului Roman de Apus, monedele, bijuteriile și alte obiecte din argint au fost secole întregi singura formă de bani, până când comercianții venețieni au început să folosească lingouri de argint pentru tranzacții mari în Evul mediu timpuriu. Un alt progres îl reprezintă negustorii venețieni care au început să folosească bancnote de hârtie, și și-au instruit bancherii să facă plăți cu ele. Lingouri de argint marcate asemănător au fost în uz în țările în care negustorii venețieni au înființat reprezentanțe.
