intensitate - puzzle-uri online

Prin intensitate sonoră (în sens fiziologic) se înțelege senzația pe care o produce asupra organului nostru auditiv amplitudinea (elongația maximă pe care o efectuează mișcarea vibratorie față de poziția de echilibru) unei vibrații sonore, altfel spus, volumul vibrației. Cu cât amplitudinea vibrațiilor este mai mare, cu atât crește și intensitatea sunetului rezultat, și invers. Aceasta se măsoară prin unitățile denumite în fizică foni sau decibeli (1fon = 1 decibel).

Amplitudinea unei vibrații depinde de următorii factori:

cantitatea de energie ce se imprimă mișcării vibratorii și se transmite mediului ambiant;

distanța la care se află corpul vibrator față de aparatul auditiv receptor;

calitatea mediului în care se propagă (aer liber, sală închisă, prezența unor obstacole absorbante etc.).

Limitele auzului uman în privința intensității sunetului

Pragul inferior, dedesubtul căruia sunetele nu mai sunt sesizate de urechea umană este însemnat prin 0 decibeli. Limita superioară este de aproximativ 140 de decibeli, dincolo de care sunetele nu mai pot fi auzite corect, deoarece intensitatea prea mare distorsionează perceperea auditivă, producând chiar senzații dureroase. Supradimensionarea intensității unor sunete sau zgomote peste limitele fiziologice admise (trecerea dincolo de pragul durerii) sau expunerea pe timp îndelungat la poluare fonică, au drept consecință deteriorarea și compromiterea aparatului auditiv.

Notația muzicală a intensității

Accentuările pe sunete izolate (efect loco)

> marcato = accentuare normală

^ marcatissimo = accentuare puternică

– portato = intensitate susținută pe toată durata sunetelor

·_ portato staccato = aceeași, dar detașate scurt

sfz. sfrorzato = apăsând puternic

rinf. rfz.