Insurecția lui Kościuszko a fost o revoltă împotriva Rusiei Imperiale și a Regatul Prusiei, condusă de Tadeusz Kościuszko în Uniunea statală polono-lituaniană și în teritoriile ocupate de prusaci în 1794. A fost o încercare eșuată de a elibera Uniunea polono-lituaniană de sub influența rusă după cea de-a doua împărțire a Poloniei (1793) și crearea Confederației Targowica.
Context
Declinul Uniunii statele
Pe la începutul secolului al XVIII-lea, magnați din Polonia și Lituania controlau statul, ei reușind să se asigure că nu vor avea loc reforme care să le slăbească statutul lor privilegiat („Libertatea de Aur”). Abuzând de dreptul liberum veto care permitea oricărui deputat să blocheze activitatea Seimului (parlamentul Uniunii), deputații mituiți de magnați sau de puterile străine sau cei care credeau pur și simplu că trăiesc într-o „Epocă de Aur” fără precedent au paralizat guvernarea Uniunii timp de peste un secol.Ideea de reformare a Uniunii a câștigat tot mai mult teren începând de la mijlocul secolului al XVII-lea; ea a fost însă privită cu suspiciune nu doar de magnați, dar și de țările vecine, cărora le convenea declinul Uniunii și detestau ideea renașterii unei puteri democratice la frontierele lor. Ca urmare a faptului că Armata Uniunii a fost redusă la aproximativ 16.000 de militari, era ușor pentru vecinii săi să intervină în mod direct (Armata Imperială Rusă număra 300.000 de militari; Armata Prusacă și Armata Imperială Austriacă aveau fiecare câte 200.000 de militari).
Încercările de reformă
O oportunitate majoră pentru reformă a avut loc în timpul Marelui Seim din 1788-1792. Vecinii Poloniei erau ocupați cu războaiele și se aflau în imposibilitatea de a interveni în afacerile interne ale Poloniei. Rusia și Austria erau angajate în războaie cu Imperiul Otoman (Războiul Ruso–Turc din 1787-1792 și Războiul Austro-Turc din 1787-1791); rușii luptau, de asemenea, în Războiul Ruso-Suedez din 1788-1790. O nouă alianță între Uniunea polono–lituaniană și Prusia părea să asigure securitatea țării împotriva intervenției ruse și pe 3 mai 1791 a fost adoptată o nouă constituție cu un copleșitor sprijin popular.Odată ce războaiele între Turcia și Rusia și Suedia și Rusia s-au încheiat, împărăteasa Ecaterina a fost furioasă cu privire la adoptarea documentului, despre care credea că amenința influența Rusiei în Polonia. Rusia considera Polonia ca un protectorat de facto.
