Infanteria marină, cunoscută și sub denumirea de corpul de pușcași marini, este, de obicei, o forță de infanterie, care este specializată în susținerea operațiunilor militare pe uscat, pe mare și în aer, precum și în executarea propriilor lor operațiuni. În multe țări, unitățile de pușcași marini sunt o parte componentă a Marinei Militare. În alte țări ele formează o organizație cu totul separată, precum în Statele Unite ale Americii, unde Marine Corps este subordonat Departamentului de Stat pentru Marină, dar funcționează în mod independent, sau în Marea Britanie, unde unitățile de Royal Marines sunt subordonate Serviciului Naval al Majestății Sale. Pușcașii marini pot face parte, de asemenea, din Armata de uscat a unei țări cum este cazul unității Troupe de marine (pușcașii marini francezi) și a Brigăzii Givati (pușcașii marini israelieni).
Din punct de vedere istoric, activitățile întreprinse de pușcașii marini au inclus: ajutorul la menținerea disciplinei și a ordinii la bordul navei (reflectând natura conscriptivă a echipajului navei și riscul de revoltă), urcarea la bordul navelor inamice și capturarea lor în urma unor lupte și efectuarea de raiduri pe țărm în sprijinul obiectivelor navale.
Odată cu industrializarea războiului în secolul al XX-lea amploarea operațiunilor de debarcare a crescut; această evoluție a adus cu ea un risc crescut de ripostă a forțelor militare terestre și o nevoie de coordonare a diferitelor specialități militare. Unitățile de infanterie marină s-au specializat, dobândind abilitățile și capacitățile necesare participării la un război cu forțe amfibii.
