Hormonul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - a pune în mișcare, a trezi) este o substanță biochimică ce transmite informații de la un organ sau țesut la altul, fiind secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. Spre deosebire de sistemul nervos, unde informațiile de la centru (creier sau măduva spinării), respectiv impulsurile nervoase, se propagă prin prelungirile axonice sau dentritice cu o viteză mare care durează fracțiuni de secundă, informațiile transmise pe cale hormonală sunt mai lente, unele, ca de exemplu în cazul adrenalinei, care durează secunde, pe când în cazul celorlalți hormoni durează zile, până când informațiile ajung la organul sau țesutul țintă. De la această regulă fac o excepție hormonii tisulari (produși de țesuturi), hormoni ca: histamina, serotonina, sau prostaglandinele, care sunt produși direct de parenchimul organului țintă.
Hormonii au fost descoperiți pe la începutul secolului XX. Termenul de hormon a fost pentru prima oară folosit în anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling (1866-1927). Hormonii sunt substanțe care acționează pe anumite organe țintă, ce au receptori speciali în membrana celulară care leagă moleculele hormonului respectiv, unde hormonii declanșează o serie de reacții biochimice, pătrund prin membrana celulară și ajung în citoplasmă, respectiv nucleul celulei.
Hormonii din organismul animal sunt produși și de glandele endocrine: hipofiză, epifiză, tiroidă, paratiroidă, pancreas, glandele suprarenale cu corticosuprarenala și insulele Langerhans, gonadele sau glandele genitale. Denumirea de glande endocrine sau glande cu secreție internă se datorează faptului că hormonii produși de glandele respective se varsă direct în sânge, fiind transportați pe calea sanguină la organul țintă. Hormonii produși de plante se numesc fitohormoni (au, de exemplu, un nucleu format din o grupare fenolică și steroidă) și, asemănător hormonilor produși de organismul animal, acționează la distanță, fiind suficient o cantitate foarte mică de ordinul nanogramelor. Știința care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și hormonilor se numește endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură, endocrinolog.
