Heraldică - puzzle-uri online

Heraldica [lat. heraldus, fr. héraut - crainic] este știința specială a istoriei care are drept scop stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea și evoluția stemelor unui stat, oraș, familie, corporație etc.

Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie, evoluând odată cu societatea și ajungând în Evul Mediu la dezvoltarea sa maximă.

Heraldica are două componente principale: artă heraldică și știință heraldică.

Începuturi

Până la punctul în care putem vorbi de un fenomen heraldic în adevăratul sens al cuvântului, cu un minim set de reglementări și propagat în mare parte a Europei Occidentale, avem trei faze principale: faza de gestație (de la începutul secolului XI și până pe la 1120-1130); faza de apariție (cca 1120-1130/ cca 1160-1170); și faza de răspândire (cca 1170/ cca 1230).

Smalțurile heraldice și reprezentarea lor monocromă

Partițiunile scutului

1 — scut despicat; 2 — scut tăiat; 3 — scut sfertuit (scartelat); 4 — scut tăiat în bandă; 5 — scut tăiat în bară; 6 — scut tăiat în curmeziș (încrucișat,decusat, în Crucea Sfântului Andrei); 7 — scut gironat; 8 — scut tripartit în pal; 9 — scut tripartit în fascie (în brâuri); 10 — scut tăiat în furcă; 11 — scut tăiat în furcă răsturnată; 12 — scut împărțit în șase părți; 13 — scut împărțit în nouă părți; 14 — scut tăiat în trei; 15 — scut împărțit în trei; 16 — scut peste tot (în inimă).

Stema și blazonul

Blazonul este un ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc. La origini, limba folosită pentru descrierea stemelor este limba vernaculară și nu latina, probabil din cauză că Biserica nu are vreo legătură cu apariția noilor embleme. Având ca primă funcție identificarea combatanților, ele sunt descrise în primul rând de către războinici și de crainicii de arme.