Hamacul (din spaniolă hamaca, împrumutat de la Taino și Arawak hamaka) este un leagăn din țesătură, frânghie sau plasă, suspendat între două sau mai multe puncte, acesta este folosit pentru legănat, dormit sau odihnă. În mod normal este format din unul sau mai multe panouri de pânză sau o împletitura de sfoară sau frânghie subțire întinsă cu cabluri între două puncte ferme de ancorare, cum ar fi copaci sau stâlpi. Hamacurile au fost dezvoltate de către locuitori nativi din America Centrală și de Sud pentru dormit. Mai târziu, acestea au fost utilizate la bordul navelor de marinari pentru a permite confortul și pentru a maximiza spațiul disponibil, au fost folosite și de exploratori sau de soldați atunci când aceștia călătoreau în regiuni împădurite. În cele din urmă, în anii 1920, părinții din întreaga Americă de Nord au folosit hamace din material să susțină copiii pentru a învăța să meargă de-a bușilea. Astăzi, ele sunt populare în întreaga lume pentru relaxare; ele sunt, de asemenea, utilizate și pentru camping și excursii, acestea oferind un pat confortabil și ușor de transportat. Hamacul este adesea văzut ca un simbol al verii, relaxării și a unui stil de viață ușor.
Istoria
Europa
Un hamac este înfățișat în Psaltirea Luttrell care este datat în jurul anului 1330. Miniatura din manuscrisul medieval al Angliei dovedește existența unor hamace în Europa înainte de descoperirea Americii de către Cristofor Columb.
Primul contact al europenilor
Coloniștii spanioli au remarcat utilizarea hamacului de către Nativi Americani, în special în Indiile de Vest, în momentul cuceririi spaniole.Columb, în povestea sa despre primul său voiaj, a spus: "Un mare număr de Indieni în canoe au venit la navă pentru, cu scopul de a face troc cu bumbac, și hamacas, sau plase, în care ei dormeau."Se presupune ca originea cuvantului hamac provine din Taino, grupul Arawakan, populatie de indigeni din zona Caraibelor si a Floridei.
