Gripa tip A(H1N1) numită și gripa porcină, gripa mexicană, sau gripa nord-americană a izbucnit în Mexic în luna aprilie 2009 și a evoluat ca o pandemie, răspândindu-se în întreaga lume. Deși a fost o boală gripală ușoară și cu mortalitate relativ scăzută, de la declanșarea sa în aprilie 2009 și până în august 2010, pandemia a provocat între 150.000 și 575.000 de decese în lume.
Alături de informațiile și îndrumările de educație sanitară benefice, mass-media a declanșat și o panică globală, cu rezultate nefaste, transformând această pandemie în cea mai mediatizată epidemie de gripă din istorie. La data de 10 august 2010, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a proclamat sfârșitul pandemiei de gripă cu virus A/H1N1 și începutul perioadei post-pandemice.
Manifestări clinice ale bolii
Zeci de state din întreaga lume au izolat la bolnavii de gripă virusul A(H1N1). Oficialitățile medicale au raportat o boală gripală relativ ușoară, cu febră moderată, curbatură și afectarea organelor respiratorii superioare (naso-faringelui), mai rar cu exprimări gastro-enterice, cu rare tendințe de complicații.
Letalitatea - în general, prin insuficiență respiratorie acută - a intervenit la persoanele compromise imunitar, stresate, cu rezistența slăbită succesiv unor boli cronice, etc., dar, spre deosebire de celelalte gripe sezoniere, grupa de risc a cuprins și tineret, femei gravide și persoane cu sindrom metabolic, obezitate.
Din teama de o posibilă schimbare a edificiului antigenic viral, în 11 iunie 2009 OMS a decis ridicarea gradului de pandemie la nivelul maxim de 6, ceea ce însemna că pandemia este inevitabilă.
Datele centralizate de la sfârșitul lunii decembrie 2009 indicau apariția unor tulpini virale cu mutația H274Y, care le conferă rezistență față de tratamentul antiviral cu oseltamivir.
Asemănări între pandemia de gripă AH1N1 și gripa spaniolă
Odata cu apariția bolii, lumea a început să se gândească la pandemia din 1918 de la sfârșitul primului război mondial.
