Ford GT40 este o mașină de curse care a ieșit învingătoare patru ani consecutiv în circuitul de la Le Mans, începând cu anul 1966. Numele provine de la clasa în care a fost încadrata, Grand Touring (deși nu a fost vreodată omologată), iar 40 reprezintă înalțimea automobilului în inci (echivalentul a 1.02 metri). În total, între 1964 și 1968, au fost construite 134 de exemplare.
Participarea Ford în circuitul de la Le Mans are la bază o bătălie a orgoliilor. Legenda spune că Henry Ford al II-lea a vrut să-i demonstreze lui Enzo Ferrari că și mașinile sale sunt “material de curse” (Ferrari înregistrase 6 victorii consecutive la Le Mans) și să-și ia revanșa pentru eșecul suferit în tentativa de a achiziționa producătorul italian în anul precedent.
Pentru că cei mai buni ingineri și designeri de mașini de curse puteau fi găsiți la momentul respectiv doar în Marea Britanie, acolo va trimite Ford o echipă de recrutare din care făceau parte Roy Lunn, Ray Geddes și Carroll Shelby (celebrul american, pilot de curse și constructor de mașini). Celor trei li se vor alătura John Wyer, fostul racing team manager al Aston Martin și, mai ales, Eric Broadley, fondatorul Lola Cars, cu care Ford semnează un contract pe doi ani și de la care cumpără două prototipuri. Primul model Ford GT40 se bazează pe unul dintre prototipurile Lola, ce avea deja un design similar, și este propulsat de un motor V8, cu o capacitate de 4,7 litri și capabil de o viteză maximă de 321,8 km/h.
În ciuda tuturor eforturilor, GT40 nu va câștiga la Le Mans în 1964, anul în care apare primul model și nici anul următor, când Shelby preia conducerea echipei, deși ia marele premiu la Daytona și argintul la Sebring.
1966 este momentul de început al dominației Ford la Le Mans, ce va dura patru ani.
