Fitopatologia, sau patologia vegetală, este o ramură a biologiei care studiază factorii primari, atât biotici cât și abiotici, care produc boli la plante, bolile propriu-zise ale plantelor și al metodele de prevenire și combatere a acestora.
Fitopatologia se subîmparte în câteva capitole importante, și anume:
etiologia bolilor, care studiază cauzele bolilor plantelor;
patogenia, care se ocupă de modul în care factorii patogeni produc bolile plantelor;
patografia, care descrie simptomele prin care se manifestă bolile și metodele cu care se determină acestea;
ecologia patogenilor și bolilor plantelor agricole, care studiază relațiile acestora cu factorii de mediu;
epifitologia denumită și epidemiologia plantelor, care se ocupă cu studiul populațiilor de patogeni în populațiile-gazdă ale culturilor agricole și cu bolile ce apar în contextul influențelor mediului înconjurător și al factorilor antropologici;
profilaxia bolilor, care se referă la elaborarea și aplicarea mijloacelor de luptă pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
terapia bolilor, care se ocupă de elaborarea și aplicarea mijloacelor de luptă curativă;
protecția integrată a culturilor agricole împotriva bolilor, care se referă la îmbinarea diferitelor mijloace de combatere în cadrul agro-ecosistemului și aplicarea lor numai atunci când se justifica economic și ecologic.Fitopatologia se împarte în două
părți:
1. Fitopatologia generală.
2. Fitopatologia specială.
Fitopatologia generală cuprinde
cunoștințele referitoare la etiologia, patogeneza, epidemiologia și ecologia
bolilor, caracterele biologice, sistematica, specializarea și variabilitatea
agenților patogeni, elaborarea tehnologiilor de prevenire și combatere
integrată a bolilor plantelor.
Fitopatologia specială are ca
preocupare studiul bolilor culturilor agricole, plantelor lemnoase din
culturile forestiere, plantelor decorative, medicinale etc.
