Un fenomen (din limba greacă: phainómenon = ceea ce apare, ce se poate observa) este ceea ce este perceput de un subiect conștient, în natură.
„Fenomen” în filosofie
În funcție de punctul de vedere filosofic, un fenomen este: o apariție perceptibilă sensorial, aparența unui lucru sau prezența în conștiință a unui lucru în urma experienței și puterii de reprezentare.
Pentru Platon, fenomenele aparente sunt doar oglindirea ideilor, cărora le atribuie existență reală. Ideea este un fapt etern, totdeauna același și netransformabil, în timp ce fenomenele sunt variabile, risipite în timp și spațiu, mereu altele și în continuă transformare. La idee se poate ajunge pe calea rațiunii, fenomenele sunt legate de lumea nesigură a simțurilor.
În concepția realist naivă nu există nicio deosebire între fenomenul perceptibil și realitate, ambele sunt nemijlocit identice.
Realismul critic, dimpotrivă, definește fenomenele ca stări de conștiință, rezultate în urma percepției și asimilate în ea însăși. Ele nu reflectă nemijlocit realitatea, sunt însă o dovadă a ei. Din modul în care apar fenomenele, se pot trage concluzii asupra realului.
În filosofia lui Immanuel Kant, fenomenul este obiectul experienței, care este perceput, reflectând o lume independentă de experiența noastră sau „lucrul-în-sine” (das Ding-an-sich sau numen).
