Pasărea Phoenix (grecescul Φοῖνιξ, phoínix, uneori Phönix) este o pasăre mitică longevivă, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Alte surse presupun de asemenea că pasărea moare și se descompune înainte de a renaște. Este considerată a fi o pasăre oraculară.
Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăiește de la 500 la 13.000 de ani, iar alții consideră că pasărea Phoenix ar trăi cel puțin 1400 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate ea își simte sfârșitul, aceasta își face un cuib din plante aromatice și tămâie; dă foc apoi cuibului, se întinde, arzând odată cu cuibul, iar din cenușa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea precedentă, punându-i rămășițele într-un înveliș de smirnă și tămâie in formă de ou și ducându-le la sanctuarul din Heliopolis.
Herodot, Lucan, Pliniu cel Bătrân, Papa Clement I, Lactantiu, Ovidiu și Isidor din Sevilia au contribuit la răspândirea motivului păsării Phoenix. Acesta a fost adoptat ca și simbol al creștinătății timpurii. Totodată, este considerată a fi "simbol solar, al timpului, Imperiului Roman, metempsihozei, consecrației, reînvierii, viața în Paradis, Iisus Hristos, Fecioara Maria, virginitatea, omului exceptional, precum si unele aspecte ale vieții creștine".
