A treia evanghelie canonică (și sinoptică) este considerată, atât de mărturiile antice cât și de critica modernă, opera aceluiași autor care a scris Faptele Apostolilor. Evanghelia după Luca și Faptele Apostolilor trebuie considerate ca o operă unitară sub profil literar și teologic pentru că, într-adevăr, ele sunt inseparabile atât prin continuitatea narativă cât și prin afinitatea lingvistică. Tradiția bisericească îl numește Luca pe autorul celor două cărți. În realitate ea este o scriere pseudonimă, fiind opera unui autor anonim și același lucru se poate spune despre Faptele Apostolilor.Alți autori care sunt de părere că i se cunoaște autorul (opinie minoritară) subscriu la ideea că a fost publicată anonim.Evanghelia după Luca nu a fost scrisă de martori direcți la evenimentele relatate, iar ea nici măcar nu susține că ar fi fost scrisă de martori direcți la acele evenimente:
Cele mai multe din cercetările critice moderne ajung la concluzia că Luca a folosit Evanghelia după Marcu pentru cronologia sa și sursa Q pentru multe din învățăturile lui Isus. Alți cercetători au menționat posibilitatea ca Evanghelia după Luca să fie bazată pe Evanghelia după Evrei. Evanghelia după Luca ar putea de asemenea fi bazată pe documente scrise independente (sursa L). Cercetătorii creștini tradiționali au datat evanghelia la începutul anilor 60, în timp ce critica superioară (metoda critico-istorică) o datează în decadele ulterioare ale secolului I. Brown susține că ar fi fost scrisă în 85, iar Harris susține că ar fi fost scrisă între anii 80 și 85.
Autorul Evangheliei
Persoana istorică – personaj biblic din Noul Testament, unul din cei patru evangheliști, despre care sunt puține informații. În Noul Testament numele lui este întâlnit de două ori: în Coloseni 4:14, înscris pe lista colaboratorilor lui Pavel și pus în evidență cu apelativul „medicul drag” și în Filimon 1:24, în context identic: pe lista colaboratorilor.
Numele este, foarte probabil, o abreviere a lui Lucano.
