European cuisine - puzzle-uri online

Brebul (Castor fiber) spus și castor european sau castor euroasiatic este un animal rozător semiacvatic (cel mai mare din Europa și Asia), înrudit cu castorul nord-american (Castor canadensis). A fost vânat pentru blană și castoreum până aproape de exterminare; în 1900 mai existau circa 1.200 de exemplare în opt populații relicte din Europa și Asia. A fost reintrodus în multe zone din arealul de răspândire original și acum poate fi întâlnit din Franța până în China și Mongolia, fiind absent în Europa de Sud (Italia, Portugalia și Balcanii de Sud).Brebul și castorul construiesc baraje pe cursul apelor medii sau mici, din ramuri, nuiele, pietre, mâl și alte elemente vegetale, ridicând astfel nivelul apei, pentru a se proteja de prădători și a-și extinde teritoriul. În acest fel modifică, de multe ori, caracteristicile mediului, inundând suprafețe de teren și favorizând instalarea și creșterea plantelor hidrofile pe care le apreciază: papura și trestia (plante cu rizomi foarte hrănitori).

Din aceleași materiale își construiește adăposturi cu acces submers, care îl protejează de prădători.

Vara se hrănește preponderent cu plante acvatice și erbacee pe care le găsește în apropierea teritoriului pe care îl ocupă; iarna consumă lujerii tineri ai arborilor de pe malurile apelor și lacurilor, cu predilecție a diferitelor specii de salcie, plop, anin. În perioada de toamnă prezența speciei în teren devine ușor de observat, acesta doborând un număr mare de arbori pentru a-și asigura necesarul de hrană pentru perioada grea din timpul iernii și pentru refacerea adăposturilor/barajelor.

Etimologie

Denumirea de breb provine din cuvântul de origine indo-europeană bhebhrus provenind din rădăcina bher (castaniu, lucios). Se regăsește în proto-germanica bebr, în germana veche bibar, în limbile proto-slave bobr și în franceză bièvre.În comunitatea științifică actuală se folosesc pentru această specie atât denumirea populară inițială breb cât și cea savantă castor european sau euroasiatic. O parte dintre cercetători o folosesc numai pe cea savantă fiindcă socotesc denumirea breb, de proveniență slavonă, drept „arhaică”, argumentând că populația de origine a dispărut, ultimul breb din țările Române fiind ucis în anul 1823 în zona Moldova-Veche (azi județul Caraș-Severin).