Etiopia (gî'îz: ኢትዮጵያ, transliterat ʾĪtyōṗṗyā), oficial Republica Federală Democratică a Etiopiei, este un stat fără ieșire la mare situat în Cornul Africii. Se învecinează cu Eritreea la nord, cu Sudanul de Sud și Sudan la vest, Kenya la sud, Somalia la est și Djibouti la nord-est.
Nașterea mitică a Etiopiei datează din perioada legendarului Rege Solomon al Israelului și al Reginei din Saba: fiul lor Menelik I inaugurează o dinastie de împărați etiopieni care s-a continuat până târziu, în sec. XX. În partea cea mai bine documentată din istorie, originile Etiopiei ca entitate politică apar în timpul regatului Axum, care deja exista în secolul II î.Hr. În secolul IV d.Hr. s-a introdus creștinismul. Puternicul regat a început să decadă după înfrângerea de la Mecca în bătălia din anul 570 contra arabilor. Între secolele XV și XVI s-a recucerit teritoriul.
În 1855 un șef energic, pe nume Kassa, a unificat țara și s-a încoronat împărat. În ultima parte a secolului XIX pătrunderea italiană în Etiopia (numită pe atunci Abisinia), care a colonizat teritoriul etiopian cu ieșire la Marea Roșie, o colonie care apoi se va numi Eritreea.
