Dublajul sau dublarea este o tehnică de postproducție care constă în substituția dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral, sincronizată cu mișcările și scenele filmului. Cel mai frecvent, termenul se referă la înlocuirea vocilor actorilor de pe ecran cu cele ale artiștilor interpreți, care adeseori vorbesc într-o altă limbă (deși există cazuri în care, din varii motive, vocile de pe peliculă sunt dublate ulterior în studio în aceeași limbă). De asemenea tehnica se folosește uneori în muzicaluri, când se întâmplă de exemplu ca actorul de pe ecran nu aibă o voce satisfăcătoare, însă în prezent, de cele mai multe ori dublajul este folosit pentru localizarea filmelor dintr-o anumită limbă într-alta.
Dublajul este folosit pe scară largă în domeniul cinematografiei, televiziunii, jocurilor video, desenelor animate și serialelor anime distribuite în țări străine.
În Marea Britanie, Irlanda, Suedia (89%), Danemarca (86%), Norvegia, Olanda (87%), Cipru (76%) și Finlanda (63%) limba engleză este vorbită de marea majoritate a populației. Sursa: Eurobarometrul 64.3/2005. Vezi și Limbile Uniunii Europene. numai în Balcani doar programele TV destinate copiilor sunt dublate, în timp ce toate celelalte programe destinate adulților sunt subtitrate. În aceste regiuni, producțiile cinematografice animate sunt în general disponibile atât în versiune dublată cât și subtitrată.
În limba română
În toamna anului 1940, la Chișinău a fost organizat punctul de corespondență cinematografică, care producea periodic reviste cinematografice, ocupându-se și de dublarea în limba română a filmelor artistice. La apogeul său în perioada de perestroika, studioul (reorganizat în întreprinderea de stat Moldova Film) dubla anual 12 filme de ficțiune și 70 de scurtmetraje.
