Se pot deosebi :
Dependența psihică, adică necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit medicament sau toxic.
Toleranța, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării, respectiv necesitatea creșterii dozei pentru a obține efectul scontat.
Dependența fizică, adică necesitatea de a continua folosirea toxicului sau medicamentului pentru a evita tulburări uneori grave, care apar la întreruperea administrării-sindromul de abstinență.
PsihotoxicitateaDe obicei substanțele capabile să provoace dependență au si acțiuni farmacologice (excepție heroina)-morfina, heroină, amfetaminele, cocaina, LSD, canabioidele, tranchilizantele, și în mai mică măsură nicotina și cafeina.
Dependența psihică este determinată de interacțiunea unui complex de factori farmacologic, psihologic si social. Aceasta apare deseori pe fondul efectului plăcut, direct sau indirect (ca urmare a calmării unor simptome neplăcute - anxietatea, durerea), îndemnînd la repetarea administrării, ceea ce duce in final la dependență. La instalarea dependenței poate duce și o reactivitate individuală particulară, care creează un răspuns mai intens al medicamentului, creînd o stare de satisfacție..
înapoierea culturală
reclama exagerată la medicamente etc.
Tendința la dependență psihică este foarte mare pentru: morfina și analogi, alcool, barbiturice, tranchilizante, cocaina, amfetamina
relativ slabă :lisergida, marijuana și alte halucinogene, cafeina, nicotinaAdministrarea repetată a unor medicamente sau toxice psihotrope, dezvoltă toleranța și dependența fizică, fenomene care evoluează concomitent (toleranța poate apărea însă și în afara dependenței) procesul este favorizat de prezența continuă a unor concentrații mari de substanță activă la nivelul țesuturilor.