Bulldogul englez reprezintă o rasă de câini de talie medie care a apărut și s-a dezvoltat în Anglia, chiar și astăzi fiind foarte apreciați în Marea Britanie. Sunt una din mascotele naționale, fapt ce le susține popularitatea. Rasa este foarte veche, primele exemplare cu alură de bulldog fiind cunoscute încă din secolul al XIII-lea. Cel mai probabil măcelarii londonezi creșteau câini asemănători pentru forța deosebită etalată și curajul dovedit în fața vitelor semi-sălbatice care erau aduse pentru a fi sacrificate. Ulterior au fost folosiți deseori în confruntări violente cu taurii muribunzi, în cadrul unor competiții foarte populare în epocă, dar combătute de autorități.
Istoricul rasei
Deseori acești câini au fost puși să lupte împotriva unor animale sălbatice cum ar fi urșii sau lupii uriași, cândva răspândiți în număr mare în Anglia. În acea perioadă dură a existenței lor, precursorii rasei Bulldog Englez erau mai înalți, mai atletici și cu o viteză de reacție mai mare. Prin Actul de Interzicere a Cruzimii Împotriva Animalelor promulgat de Parlamentul britanic în anul 1835, luptele între animale au fost interzise, acești câini părând să aibă soarta pecetluită. Emigranții au dus cu ei câteva exemplare peste Ocean, în America, acolo unde au cunoscut o „a doua tinerețe”, fiind folosiți de fermieri pentru a ține sub control taurii dominanți, dar și la luptele între câini. În Anglia, acești câini nu au fost abandonați, ci susținătorii rasei au căutat să elimine trăsăturile prea dure prin încrucișări și selecții controlate.
